În plin centrul capitalei României, la intersecția a două artere principale de comunicații – Calea Victoriei (odinioară Podul Mogoșoaiei) și Bulevardul Regina Elisabeta – este aproape imposibil să nu remarci frumoasa și monumentala fațadă a Palatului Cercului Militar Național, care amintește de Opera Națională din Paris (Palatul Garnier). Ideea unei clădiri reprezentative pentru Cercul Militar al Ofițerilor din Garnizoana București a apărut la sfârșitul deceniului al nouălea al secolului XIX. În anul 1911, sub impulsul decisiv al lui Nicolae Filipescu, ministru de război la acea dată, au demarat lucrările pentru construcția Palatului Cercului Militar, proiectat la 1899 de arhitectul român Dimitrie Maimarolu. La 4 februarie 1923, în prezența Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, a ministrului de război, generalul Gheorghe Mărdărescu, precum și a altor personalități militare și ecleziastice, are loc inaugurarea oficială, solemnă, a Palatului Cercului Militar, eveniment semnificativ pentru Armata României întregite.

Palatul Cercului Militar Național, monument istoric și de arhitectură, este realizat în stil eclectic, cu o monumentalitate specifică academismului francez, făcând parte din seria importantă de monumente de arhitectură care s-au ridicat în București în a doua jumătate a sec. XIX și început de secol XX și care, prin eleganța și frumusețea lor au dat capitalei numele de „Micul Paris”. Palatul găzduiește Cercul Militar Național – instituția centrală de cultură a armatei, de interes național, cu profil cultural-educativ și artistic, de imagine, reprezentare și protocol. Somptuoasele interioare, începând cu sălile de la demisol (Bizantină, Norvegiană și Gotică) și continuând cu eleganța Holului de Onoare (azi Salonul Fondatorilor) spre impunătoarea Sala de Marmură sau spre Sala Maură, sunt înnobilate cu lucrări de artă, mobilier, candelabre și stucaturi ce alcătuiesc un ambient de o desăvârșită unitate stilistică. Sala de Marmură este o capodoperă în stil eclectic ale cărei coloane corintice de marmură albă susțin o boltă amplă, bogat ornamentală cu motive florale și geometrice, dominate de elemente simbolice militare. Două cariatide și doi atlanți susțin în capetele sălii cele două balcoane de orchestră.